Вообрази себе старое, ветхое, деревянное здание, которое давно уже положено сломать и которое уже не может служить. După eliberare, a fost obligat să se înroleze ca soldat, iar apoi a lucrat ca scriitor și jurnalist. Poor Folk is an epistolary novel that describes the relationship between the small, elderly official Makar Devushkin and the young seamstress Varvara Dobroselova, remote relatives who write letters to each other. Libertatea este astfel, în concepția Inchizitorului, incompatibilă cu fericirea. La puțin timp după aceea, Anna asistă la una din înspăimântătoarele crize de epilepsie ale scriitorului[272], dar dovedește o stăpânire de sine admirabilă[273]. Tatăl, căruia destinul părea să-i rezerve aceeași carieră clericală, fuge la Moscova în 1809 și se înscrie la Academia Imperială de Medicină Chirurgicală. Nimeni n-ar ajunge să scrie astfel dacă chestiunile acestea n-ar fi fost pentru el însuși influente emoțional și intelectual vorbind, în acel moment."). De o puritate pre-adamică, tânărul Alioșa își îndeplinește ucenicia la o mănăstire, sub îndrumarea starețului Zosima. The profound meaning of this request is pointed out by Frank: It was this parable of transgression, repentance, and forgiveness that he wished to leave as a last heritage to his children, and it may well be seen as his own ultimate understanding of the meaning of his life and the message of his work. Fiódor Dostoievski (1821 - 1881) es uno de los principales escritores de su época. [...] De mâncare ne dădeau pâine și niște varză, prin care se întrezărea câte un sfert de livră de carne de vacă, de persoană. Edited by Mary Petrusewicz. Вы чувствуете, что много надо вековечного духовного отпора и отрицания, чтоб не поддаться, не подчиниться впечатлению, не поклониться факту и не обоготворить Ваала, то есть не принять существующего за свой идеал... » Dostoievski. [137] Through his visits to western Europe and discussions with Herzen, Grigoriev, and Strakhov, Dostoevsky discovered the Pochvennichestvo movement and the theory that the Catholic Church had adopted the principles of rationalism, legalism, materialism, and individualism from ancient Rome and had passed on its philosophy to Protestantism and consequently to atheistic socialism. Такого бурного отчаяния я никогда более не видала. N-am mai văzut niciodată o disperare atât de violentă. On 8 June he delivered his speech, giving an impressive performance that had a significant emotional impact on his audience. Prin acest roman, Dostoievski investighează lumea celor striviți de o orânduire bazată pe exploatare și nesocotință a demnității umane. "[98] The speech was criticised later by liberal political scientist Alexander Gradovsky, who thought that Dostoevsky idolised "the people",[99] and by conservative thinker Konstantin Leontiev, who, in his essay "On Universal Love", compared the speech to French utopian socialism. « Ideea lui Dostoievski era să reconcilieze clasele educate și țăranii și să îi aducă împreună; clasele educate însă nu trebuie să renunțe la principiile pe care le-au extras din propria educație, dar nici oamenii simpli nu trebuie să se desprindă de principiile moștenite de la pământul strămoșesc. Dostoievski credea că Rusia are o misiune mesianică de a răspândi în lume ortodoxismul, singura formă autentică (credea el) a creștinismului. Pentru acești critici, adepți ai existențialismului, adeziunea lui Dostoievski la ortodoxism nu este una autentică, iar voci precum cele ale lui Ippolit, Kirillov, Ivan Karamazov sau Marele Inchizitor trădează o conștiință măcinată de îndoială. 14-15 în "The Cambridge Companion to Dostoevskii". Condițiile de viață sunt inumane: În timpul detenției, starea sănătății lui Dostoievski se înrăutățește: scriitorul suferă crize de epilepsie[186] și de reumatism la picioare[187]. p. 156-157 în "The Cambridge Companion to Dostoevskii". În contextul izbucnirii Războiului ruso-turc, Dostoievski militează pentru eliberarea popoarelor slave din Balcani și proclamă rolul mesianic al Rusiei de a elibera Constantinopolul și de a deveni centrul ortodoxismului. Spre sfârșitul vieții a locuit la Sankt Petersburg și a avut o orientare conservatoare, naționalist-ortodoxă și pro-țaristă. [195][196][197][198][199] To this date, Crime and Punishment remains one of the most influential and widely read novels in Russian literature. Chiar și Belinski, deși intuiește « geniul creator » din spatele operei, îi critică prolixitatea și caracterul fantastic[131][132]. Conform scriitorului, socialismul și catolicismul sunt asemănătoare și compatibile chiar, deoarece au ca obiectiv hegemonia asupra lumii și alinierea forțată a maselor[448]. Situația financiară precară îl determină să scrie un roman[114][115]. Adolescentul prezintă viața lui Arkadi Dolgoruki, copilul ilegitim al aristocratului Versilov și al unei femei sărace. [207] Composed of 12 "books", the novel tells the story of the novice Alyosha Karamazov, the non-believer Ivan Karamazov and the soldier Dmitri Karamazov. Scriitorul era convins că în scurt timp Franța și Germania își vor disputa din nou, după Războiul franco-prusac (1870-1871), supremația asupra Europei, într-un conflagrație care va antrena și Rusia și din care ortodoxismul va ieși biruitor[450]. A third haemorrhage followed shortly afterwards. This book may have prompted his later interest in Christian socialism. Cel mai pregnant însă a fost antisemitismul scriitorului. La începutul lunii august 1879, Dostoievski întreprinde a patra și ultima călătorie la Bad Ems, dar nu reușește să își trateze emfizemul pulmonar. Aleksei Beketov, un coleg al lui Dostoievski din perioada studiilor. The Underground Man was very influential on philosophers. He feels compassion and love, sincerely, without judgment. Deseori chiar, scriitorul privilegiază lumea spiritului în detrimentul logicii, deoarece, așa cum afirmă Șatov în Demonii, « niciodată rațiunea n-a fost în măsură să definească binele și răul, sau numai să separe binele de rău. With assistance from Anna's brother, the family bought a dacha in Staraya Russa. [81] In 1871, Dostoevsky and Anna travelled by train to Berlin. Verdictul este dat pe 16 noiembrie 1849. Romanul dostoievskian este, din acest motiv, un roman de idei, în care puncte de vedere conflictuale, întrupate de personaje inedite, se dezvoltă în contrapunct într-un crescendo insuportabil. Leonid Grossman, Достоевский, Astrel, p. 536. [52][53], After his release on 14 February 1854, Dostoevsky asked Mikhail to help him financially and to send him books by Vico, Guizot, Ranke, Hegel and Kant. Ivan, however, has stated that he is against Christ. », Dostoievsky. Acesta îi dezvăluie lui Hristos că învățăturile creștine sunt o povară mult prea grea pentru oamenii de rând și că ele au fost înlocuite de structura organizațională a Bisericii spre binele întregii umanități. Mai mult, într-un capitol suprimat în primele ediții ale cărții, La Tihon, Nikolai Stavroghin îi destăinuie arhiereului Tihon că a violat o fată de 12 ani, pe Matrioșa, dar refuză să se pocăiască. Pentru Grușenka, Dmitri Karamazov a renunțat la logodna cu Katerina Ivanovna Verhovțeva, o reprezentantă a aristocrației occidentaliste, fire calculată, rece, dominată de un orgoliu fără margini[435]. În Visul unchiului frământările sociale se întrezăresc foarte vag de sub urzeala comicului, în timp ce Satul Stepancikovo și locuitorii săi descrie idilic relațiile dintre țărani și proprietarii de pământuri[228]. In September 1867, Dostoevsky began work on The Idiot, and after a prolonged planning process that bore little resemblance to the published novel, he eventually managed to write the first 100 pages in only 23 days; the serialisation began in The Russian Messenger in January 1868. [244] » Dostoievski mai călătorește cu Nikolai Strahov în Elveția și vizitează orașele din nordul Italiei: Torino, Livorno și Florența[245]. Așa cum remarcă Nikolai Strahov Oamenii în corpul cărora pătrundeau turbau și-și pierdeau mințile. Cu toate acestea, succesul Jurnalului este imens. « Об чем говорить? Belinski moare în vara anului 1847, după ce redactează, fratele său este străbunicul scriitorului, Belcikov, 'Достоевский в процессе Петрашевцев. Просто и внятно, без малейших отступлений и ненужных украшений, он сказал публике, что думает о Пушкине, как выразителе стремлений, надежд и желаний той самой публики, которая слушает его сию минуту, в этом же зале. В его взволнованном лице было то как бы испуганное выражение, которое мне не раз случалось замечать в первые минуты приступа эпилепсии. Пристально оглядывая меня своими умными, серо-синими глазами, казалось, он старался заглянуть мне в душу, - что, мол, я за человек? â México: FCE, 2003. Toți erau condamnați să piară, în afară de câțiva aleși. Cu nobilii polonezi are relații foarte bune la început, dar divergențele cauzate de naționalismul său exacerbat[197] îi îndepărtează de el. The book includes numerous essays and a few short stories about society, religion, politics and ethics. Nu spiritul unei vremi, ci un travaliu de milenii întregi a pregătit un asemenea rezultat în sufletului omului[112]». Pobedonosțev, care va deveni mai târziu ober-procurorul[306] Sfântului Sinod, influențează mult traseul politic al lui Dostoievski spre conservatorism. Rédigé dans lâurgence, le roman a été dicté en vingt-sept jours à Anna Grigorievna Snitkina. În consecință, îi trimite o scrisoare fratelui Mihail Dostoievski și îi solicită ajutorul: « Îmi trebuie bani. - les caractères de Dostoïevski. Traducere de Leonida Teodorescu. Stepan's son Pyotr is an aspiring revolutionary conspirator who attempts to organise revolutionaries in the area. Я читал громко, с огнем. Spre exemplu, Bahtin este de părere că intervenția auctorială de la final strică structura polifonică a romanului[426]. Foto: Wikimedia. Anna Grigorievna este nevoită să rabde durerile până dimineața, când Dostoievski se poate ridica și chema o moașă. Music critic and broadcaster Artemy Troitsky has hosted the radio show "FM Достоевский" (FM Dostoevsky) since 1997. Dostoevsky added a short commentary saying that although the storyline and characters are fictional, such things were inevitable in contemporary society. La 16 iulie 1871, se naște fiul scriitorului, Feodor Feodorovici Dostoievski. 61, No. Numeroase statui sau plăci memoriale se găsesc în orașe ca Moscova, Sankt Petersburg, Novosibirsk, Omsk, Semipalatinsk, Kusnețk, Darovoie, Staraia Russa, Liublino, Tallinn, Dresda, Baden-Baden și Wiesbaden. In 1819 he married Maria Nechayeva. He returned to Saint Petersburg in late July. Dintre acestea, amintim Visul unui om ridicol (1877) -- povestea cu iz fantastic a unui tânăr, profund afectat de ideile materialiste și nihiliste, care, într-un moment de criză solipsistă începe să se îndoiască de existența universului și vrea să se sinucidă[328]—sau O femeie blândă (1876) -- o anchetă psihologică a motivelor pentru care soția unui cămătar avar comite gestul disperat de a se arunca de la fereastră cu o icoană în mână[329]. Biograful intuiește însă inevitabilul sentiment al vinovăției: din cauza notelor slabe obținute la academie și a eșecului de a promova (veste care i-a provocat, de altfel, părintelui un atac cerebral parțial), din cauza egoismului cu care a extras ultimele resurse financiare ale unei moșii aflate în colaps, Dostoievski se simțea cu siguranță responsabil, într-o anumită măsură, de moartea tatălui și de exploatarea nemiloasă a iobagilor, văzută ca mobil al presupusului asasinat[95]. Dostoevsky did not love her either, but they were probably good friends. 1976–2002.) [511] » Virginia Woolf remarcă: « Romanele lui Dostoievski sunt vâltori clocotitoare, furtuni de nisip rotitoare, vârtejuri de apă care șuieră și fierb și ne trag înăuntru » și « În afară de Shakespeare, nu mai e nimic mai fascinant de citit »[512]. Numerous memorials were inaugurated in cities and regions such as Moscow, Saint Petersburg, Novosibirsk, Omsk, Semipalatinsk, Kusnetsk, Darovoye, Staraya Russa, Lyublino, Tallinn, Dresden, Baden-Baden and Wiesbaden. « еврей, где ни поселялся, там еще пуще унижал и развращал народ » Dostoievski. », Dostoievski. Elemente fantastice apar, într-o formă mai subtilă, și în marile romane. [333] » izbucnește Dostoievski în una din paginile Jurnalului. Все полы прогнили. Fratele meu scria versuri, câte trei în fiecare zi, chiar și când ne aflam pe drum, iar eu, fără întrerupere, închipuiam în minte un roman despre viața venețiană[72] .» Drumul lor inițiatic de la Moscova, orașul mănăstirilor și al ceremoniilor religioase, la Sankt Petersburg, „fereastra către Europa”, cum o numea Petru cel Mare punctează momentul maturizării celor doi băieți[73]. După săvârșirea actului ucigaș, Raskolnikov intră într-o stare febrilă, dominat fiind de teroarea de a nu fi descoperit. On 14 April 1867, they began a delayed honeymoon in Germany with the money gained from the sale. The Dostoevsky Archive: Firsthand Accounts of the Novelist from Contemporaries' Memoirs and Rare Periodicals, Most Translated Into English for the First Time, with a Detailed Lifetime Chronology and Annotated Bibliography. [183] Her flowing and easy translations helped popularise Dostoevsky's novels in anglophone countries, and Bakthin's Problems of Dostoevsky's Creative Art (1929) (republished and revised as Problems of Dostoevsky's Poetics in 1963) provided further understanding of his style. - Caractères de l'Åuvre de Procesul de creație este de această dată neabătut. Noul proiect are o viață de aproape un an, marcată de eșecuri. În anii 1847 și 1848 Dostoievski mai publică Gazda (1847, nuvelă), Nopți albe (1848, povestire) și Inimă slabă (1848, povestire), cărți în care autorul își regăsește gustul pentru romantic și fantastic[139]. În eseul Dostoievski și romanul-tragedie, Viaceslav Ivanov remarcă: Opera lui Dostoievski este adesea asociată cu orașul Sankt Petersburg[390], un simbol al peisajelor urbane schimbătoare, despiritualizate de fenomenul modernizator, în care ființe marginalizate, inadaptabile se confruntă cu « maladii apocaliptice »[391] precum nihilismul și materialismul. « Религия Голгофы есть религия свободы. « Suntem convinși că, în sfârșit, suntem o națiune separată, originală în cel mai adevărat sens al cuvântului, și că sarcina noastră este să ne creăm o nouă formă, forma noastră proprie, nativă, extrasă din pământul strămoșesc, din spiritul și principiile oamenilor noștri. În următoarele capitole, sentimentele eroinei se întreaptă oscilant și nestatornic spre fiecare din cei doi pețitori, care întrupează de fapt două opțiuni spirituale: Mîșkin este posibilitatea mântuirii, iar Rogojin voluptatea mistuitoare a păcatului. atacuri reumatice și slăbirea vederii. Caracterul profetic și mitic. â 2" ed. [...] Nu s-ar putea ca suferința să-i fie exact tot atât de avantajoasă ca și prosperitatea?”, „Să vezi, ar fi exact ca Rusia noastră. Anna și Dostoievski se stabilesc mai întâi în Berlin, apoi se mută în Dresda[277]. », Friedrich Nietzsche. O întrebare legitimă este cât de mult se identifică Dostoievski cu personajul fictiv Alioșa. A doua jumătate a volumului se transformă într-un roman de investigație, în care Dmitri devine principalul suspect și este supus interogatoriului în sala de judecată. "[204], The novel's protagonist, the 26-year-old Prince Myshkin, returns to Russia after several years at a Swiss sanatorium. In 1846, on the recommendation of the poet Aleksey Pleshcheyev,[40] he joined the Petrashevsky Circle, founded by Mikhail Petrashevsky, who had proposed social reforms in Russia. traducere de Ion Covaci, « Но тут уж начинается новая история, история постепенного обновления человека, история постепенного перерождения его, постепенного перехода из одного мира в другой, знакомства с новою, доселе совершенно неведомою действительностью. His alienated existence from the mainstream influenced modernist literature. He was raised in the family home in the grounds of the Mariinsky Hospital for the Poor, which was in a lower class district on the edges of Moscow. Cambridge University Press 2004. p.128 în "Dostoevsky: A Writer in his Time." În timp ce proaspeții miri se întorc la Semipalatinsk, Dostoievski suferă de un teribil atac de epilepsie. Romanul este publicat la 15 ianuarie 1846 în almanahul Colecția din Sankt Petersburg (Петербургский сборник) și devine un succes comercial[124][125]. Leatherbarrow. Исходила же эта нравственная идея всегда из идей мистических, из убеждений, что человек вечен, что он не простое земное животное, а связан с другими мирами и с вечностью. În. Author:Joseph Frank. „I se părea mereu că lumea întreagă este osândită să cadă victimă unei ciume înfiorătoare, nemaiauzită și nemaivăzută, venind din străfundurile Asiei spre Europa. Diatribele lui Dostoievski culminează cu: În literatură, urmele antisemitismului lui Dostoievski sunt mult mai palide. În ciuda suferinței pe care i-o pricinuiește lui Devușkin, fata decide să se căsătorească cu Bîkov și să se salveze astfel de sărăcie. „Dacă mi-ar demonstra cineva că Hristos Se află în afara adevărului și ar fi real că adevărul se află în afara lui Hristos, aș prefera să rămân cu Hristos, decât cu adevărul. In 1863 revista Vremea este inchisa de autoritati, dar, peste un an, fratii Dostoievski incep sa editeze Epoca. Dostoevsky was accused of reading works by Belinsky, including the banned Letter to Gogol,[45] and of circulating copies of these and other works. În semn de omagiu, două timbre cu chipul lui Dostoievski au fost puse în circulație în timpul Uniunii Sovietice: unul verde-măsliniu, din 1956, care s-a tipărit în 1000 de copii, iar altul verde-închis în 1971. An important stylistic element in Dostoevsky's writing is polyphony, the simultaneous presence of multiple narrative voices and perspectives. De altfel, Dostoievski și-o va aminti mereu pe mama sa ca pe o femeie grațioasă, mereu capabilă să afișeze afecțiune și căldură. Din anul 1997, criticul de muzică și omul de radio Artemi Troițki prezintă emisiunea radiofonică «FM Достоевский». » Dostoievski, Always prone to nervous illness, Dostoyevsky suffered from depression. Т. Ideea crimei (uciderea și jefuirea cămătăresei bătrâne Aliona Ivanovna) îi vine, conform criticului român Valeriu Cristea, « pe cale silogistică »[419]: Raskolnikov raționează că binele pe care îl poate face cu banii bătrânei compensează păcatul omuciderii[264]. Saltykov-Shchedrin, Nikolay Mikhaylovsky and others criticised his puppet-like characters, most prominently in The Idiot, Demons (The Possessed, The Devils)[176] and The Brothers Karamazov. Through his relationship with Belinsky he expanded his knowledge of the philosophy of socialism. [169] A Dostoevsky Museum was opened on 12 November 1971 in the apartment where he wrote his first and final novels. Crime et Châtiment est un roman de lâécrivain russe Fédor Dostoïevski (1821 â 1881). In his incomplete article "Socialism and Christianity", Dostoevsky claimed that civilisation ("the second stage in human history") had become degraded, and that it was moving towards liberalism and losing its faith in God. The first part is a record of his thoughts about society and his character. He moved clumsily and jerkily; his uniform hung awkwardly on him; and his knapsack, shako and rifle all looked like some sort of fetter he had been forced to wear for a time and which lay heavily on him. It deals primarily with the relationship between father and son, which became a frequent theme in Dostoevsky's subsequent works. The failure of Epoch, the magazine he had founded with Mikhail after the suppression of Vremya, worsened his financial situation, although the continued help of his relatives and friends averted bankruptcy. [75] The couple travelled on to Geneva. În următoarele ore, scriitorul are o a treia hemoragie și se stinge sub privirile îndurerate ale soției[369]. Acțiunea romanelor lui Dostoievski evoluează precipitat și spasmodic, este comprimată în timp și se consumă în câteva zile. [...] мы имеем перед собою как бы трагедию потенцированную, внутренне осложненную и умноженную в пределах одного действия: как будто мы смотрим на трагедию в лупу и видим в ее молекулярном строении отпечатление и повторение того же трагического принципа, какому подчинен весь организм. [f] After another haemorrhage, Anna called the doctors, who gave a poor prognosis. [...] Когда же я провозгласил в конце о всемирном единении людей, то зала была как в истерике », Dostoievski, Sekirin, Peter, ed. Concentrându-se mai mult pe umanitatea in extremis, pe omul care atinge trăiri de o intensitate maximă, Dostoievski nu a excelat și în descrierea vieții cotidiene, a peisajelor, a arhitecturii urbane, așa cum au reușit reprezentanți ai realismului (Balzac, Tolstoi, Turgheniev, Flaubert) sau ai naturalismului (Émile Zola). Grupului i se alătură și Dmitri Grigorovici, Aleksei Pleșceiev, Apollon Maikov și fratele acestuia, Valerian Maikov[145]. Publicul este captivat de stilul inedit al publicației, care îmbină cu măiestrie discuția temelor publice cu elemente de viață privată și lasă impresia cititorului că pătrunde în intimitatea scriitorului[326]. În Wiesbaden și Baden-Baden, scriitorul frecventează cazinourile și prinde gustul jocurilor de noroc. Sinuciderea este o dovadă a libertății și pentru Kirillov, însă nu una oarecare, ci chiar o încununare apoteotică a voinței independente: De altfel, revoluționarii din romanul Demonii sunt obsedați de redefinirea și „ameliorarea” conceptului de libertate, însă ideile lor par mai degrabă să sfârșească printr-o îngrădire a ei. Others found fault with chaotic and disorganised plots, and others, like Turgenev, objected to "excessive psychologising" and too-detailed naturalism. [11] Dostoevsky encountered the patients, who were at the lower end of the Russian social scale, when playing in the hospital gardens. Între timp, găsește inspirația pentru un nou roman, Adolescentul, pe care îl începe în februarie 1874[314]. Frank, « От расстройства нервов у меня случилась падучая, но, впрочем, бывает редко. Чему ж они нас учат? Rogojin încearcă să o câștige de partea lui cu o sumă de 100 000 de ruble, însă Filippovna se arată din nou neimpresionată, aruncându-i banii în flăcări. Un foarte bun « avocat al diavolului »[482], Dostoievski a reușit deseori să pună în încurcătură chiar și cititori avizați în ceea ce privește opțiunile sale filozofice: Una din temele filozofice centrale din opera lui Dostoievski este libertatea. In curînd, însă, am înțeles că nu este vorba doar de o « lipsă de voință », ci de o pasiune pustiitoare, de o stihie, împotriva căreia nu pot lupta nici caracterele ferme, „Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă.”. De asemenea, Ippolit, « muribundul revoltat »[485] care și-a pierdut speranța că va supraviețui tuberculozei, vede într-un act (nereușit) de sinucidere o ultimă manifestare a propriei libertăți. Princeton University Press 2010. Înainte de F.M.Dostoievski nimeni nu a mai făcut asta și acesta este motivul pentru succesul extraordinar al discursului. Pentru Dostoievski, monumentul simbolizează triumful materialismului în Europa[243] și este întruchiparea bestiei profețite de Apocalipsă: « Este ca un fel de ilustrație biblică, ceva babilonian, o proorocire a Apocalipsei care se împlinește în fața ochilor tăi. Țăranul îl liniștește și face semnul crucii deasupra copilului, iar între cei doi se stabilește imediat o comunicare spirituală deosebită[52]. Вокруг Настасьи Филипповны – мрачная, инфернальная. În Jurnalul unui scriitor din 1873, Dostoievski chiar susține că Belinski ar fi reușit să-l atragă de partea socialismului și a ateismului și că, abia prin intermediul exilului siberian, a redescoperit valorile creștine[137]. He sends her to a manor somewhere on a steppe, while Makar alleviates his misery and pain with alcohol. Spre deosebire de alți romancieri, pentru care personajele sunt concepute ca instrumente ale unui discurs auctorial unitar, Dostoievski polemizează cu tipuri umane distincte, cu viziune proprie și gândire independentă. Cea din urmă este cunoscută pentru desenele murale alcătuite de Ivan Nikolaev, desene care înfățișează scene din lurcrările lui Dostoievski, unele chiar controversate, de crimă și suicid[525][526]. Блох, и вшей, и тараканов четвериками. Ivan afirmă: În cel mai faimos capitol al lui Dostoievski, parabola Marele Inchizitor, Ivan povestește cum Isus Hirstos coboară din nou pe pământ, în orașul Sevilia, și este arestat de un agent al Inchiziției spaniole, un cleric catolic de nouăzeci de ani intitulat „Marele Inchizitor”. Forma acestui roman este produsul rÄbufnirilor inexorabile ale celor mai adânci preocupÄri ale autorului. Devine medic militar la un spital din Moscova în timpul campaniei din 1812[37] și o cunoaște în 1818 pe Maria Neceaieva (mama scriitorului), născută într-o familie de negustori. Repulsia scriitorului față de ideile radicale, materialism, instrumentarea propagandistică a artei sau negarea libertății și a responsabilității individuale l-au făcut incompatibil cu ideologia comunistă care a invadat Rusia în secolul al XX-lea. His style was deemed "prolix, repetitious and lacking in polish, balance, restraint and good taste". He frequently used autobiographical or semi-autobiographical details. Dostoievski a fost criticat pentru structura haotică, prolixă și dezorganizată a romanelor sale sau pentru elementele preluate din romanul gotic (abundența coincidențelor, precipitarea evenimentelor, tipologia personajelor), considerate efecte narative facile[518]. [132] A deacon at the hospital gave him religious instruction. Leatherbarrow. De altfel, Stavroghin îi reproșează lui Șatov, în paginile aceluiași capitol, că « reduce noțiunea de Dumnezeu la un simplu atribut al nației », demonstrându-i că nu a atins încă stadiul unei credințe autentice în divinitate. Dostoievski, conservator convins, ar fi fost foarte afectat de vestea că se pregătește asasinarea țarului. Evenimentul suferă mai multe amânări și durează trei zile. Acest lucru a pregătit apariția viitorului lui atașament pentru un iraționalism pentru care a fost de altfel pregătit atât de educația lui religioasă și filozofică, cât și de experiențele psihice pe care el le numea groază mistică." Domnul Proharcin, povestire publicată în toamna aceluiași an[133], nu se bucură de mai multă indulgență din partea criticului, fiind condamnată pentru prețiozitate și manierism[134]. Although he was solitary and inhabited his own literary world, he was respected by his classmates. "He had light brown, slightly reddish hair, he used some hair conditioner, and he combed his hair in a diligent way ... his eyes, they were different: one was dark brown; in the other, the pupil was so big that you could not see its color, [this was caused by an injury]. Я потихоньку взяла мужа под руку, увела в другую залу и усадила на скамью, с минуты на минуту ожидая наступления припадка. [262] » Romanul urmărește transformările psihologice ale lui Rodion Raskolnikov, un student sărac, care, impulsionat de ideile vremii[263][264], ucide o bătrână cămătăreasă. [177], Basing his estimation on stated criteria of enduring art and individual genius, Nabokov judges Dostoevsky "not a great writer, but rather a mediocre one—with flashes of excellent humour but, alas, with wastelands of literary platitudes in between". A. Boyce Gibson observă că fiecare din cei trei fii „legitimi” ai lui Feodor Karamazov stă în centrul romanului: Dmitri monopolizează firul epic, Ivan construiește nucleul ideologic, iar Alioșa trasează ținta spirituală[436]. ("Propria declarație în sensul că a atins credința printr-un cuptor de îndoială este în mod obișnuit interpretată drept o afirmație a credinței triumfătoare. Un loc central în cadrul romanului este ocupat de discuțiile filozofice purtate de unele personaje cu statut de reprezentanți ai unor sisteme de idei antagonice. "[121] He maintained that political parties ultimately led to social discord. Nabokov complains that the novels are peopled by "neurotics and lunatics" and states that Dostoevsky's characters do not develop: "We get them all complete at the beginning of the tale and so they remain." Enfin réunissant ces deux pseudo-romans de Dostoievski, il en a fait paraître un troisième : Netotchka. « Atunci a venit peste mine nenorocirea: cu totul pe neașteptate, mi s-a întâmplat o criză de epilepsie, care a speriat-o de moarte pe soția mea, iar pe mine m-a umplut de amărăciune și deznădejde[222]. La 23 decembrie 1849, condamnații sunt duși în Piața Semionovski, iar trei dintre ei (Petrașevski, Mombelli și Grigoriev[169]) sunt legați de stâlpi în fața plutonului. Cu aproape două săptămâni înainte, Mihail Dostoievki îi trimitea fiului o scrisoare în care îi reproșa că îi mai solicită bani, chiar și după ce recoltele i-au fost distruse de secetă[88][89]. Acțiunea se concentrează în jurul conflictului dintre Feodor Pavlovici Karamazov, un latifundiar bătrân, avar și depravat (un „bufon” și „măscărici în carne și oase”[434]), și cei patru fii ai săi. Profund afectat de invazia franceză din 1812 și de Războaiele Napoleoniene, Alexandru I s-a afundat în misticism religios și iraționalism primitiv, ceea ce l-a împiedicat să adopte niște reforme necesare și cerute de populație. [188] His philosophy, particularly in Demons, was deemed anti-capitalist but also anti-Communist and reactionary. Mama romancierului are un stil epistolar mai personal, inspirat mai degrabă din romanul sentimental al secolului al XVIII-lea decât din viețile sfinților[48]. Strakhov liked the novel, remarking that "Only Crime and Punishment was read in 1866" and that Dostoevsky had managed to portray a Russian person aptly and realistically. Cambridge University Press 2004. p. 156 în "The Cambridge Companion to Dostoevskii".
Météo Paris 15 Jours, Carte D'identité Provisoire Avion, Que Faire Ce Dimanche En Belgique, 24h Du Mans Live Tv, Serge Gainsbourg Jane Birkin, Ratp Nombre De Salariés,
Commentaires récents